„Dacă ar vrea cu adevărat, s-ar opri.” Este una dintre cele mai frecvente idei despre persoanele care au o problemă cu alcoolul. Uneori chiar persoana care consumă ajunge să gândească astfel: își promite că de mâine nu mai bea, reușește o perioadă să reducă sau să întrerupă consumul, apoi revine la vechiul comportament și interpretează acest lucru drept lipsă de voință.
Realitatea este mai complexă. Atunci când consumul problematic evoluează către dependență, nu mai vorbim doar despre o alegere repetată, ci despre o problemă medicală în care pot interveni mecanisme biologice, psihologice și sociale. De aceea, evaluarea într-o clinica psihiatrie Bucuresti poate fi importantă pentru a înțelege ce întreține consumul și ce tip de intervenție este potrivită fiecărui pacient.
De ce promisiunea „de mâine nu mai beau” poate fi greu de respectat
La început, alcoolul poate fi asociat cu relaxarea, socializarea sau plăcerea. Pentru unele persoane însă, consumul începe treptat să îndeplinească alte funcții: reduce temporar tensiunea, estompează anumite emoții, oferă senzația că problemele sunt mai ușor de suportat sau facilitează aparent adormirea.
Repetarea acestui mecanism poate modifica relația persoanei cu alcoolul. Poate apărea toleranța, ceea ce înseamnă că sunt necesare cantități mai mari pentru obținerea efectului dorit. În alte situații apare dificultatea de a controla cantitatea consumată sau preocuparea tot mai mare pentru momentul în care persoana va putea bea din nou.
Astfel se explică de ce cineva poate fi sincer atunci când spune că vrea să renunțe și, cu toate acestea, să nu reușească.
Recăderea sau dificultatea de a opri consumul nu ar trebui interpretate automat ca dovada că persoana „nu vrea suficient”. Ele pot indica necesitatea unei evaluări și a unui tratament adecvat situației respective.
Clinica psihiatrie Bucuresti: primul pas este înțelegerea tiparului de consum
Nu toate persoanele care consumă alcool au o dependență și nici toate problemele legate de alcool nu au aceeași severitate.
Din acest motiv, evaluarea psihiatrică nu începe de la presupunerea că pacientul trebuie încadrat imediat într-o anumită categorie. Medicul urmărește istoricul consumului, frecvența și cantitățile, pierderea controlului, apariția toleranței, eventualele manifestări de sevraj și consecințele asupra sănătății, familiei sau activității profesionale.
Contează și încercările anterioare de a reduce sau opri consumul. Faptul că o persoană a reușit să nu consume o anumită perioadă, dar apoi a revenit la alcool, poate oferi informații importante despre factorii care întrețin problema.
Evaluarea ajută astfel la răspunsul unei întrebări mai utile decât „De ce nu ai suficientă voință?”: „De ce este atât de dificil pentru această persoană să se oprească?”
În spatele consumului de alcool poate exista o altă problemă
Pentru unele persoane, consumul problematic de alcool apare împreună cu anxietatea, depresia, insomnia sau alte dificultăți psihice. Relația poate funcționa în ambele sensuri: o persoană poate începe să folosească alcoolul pentru a-și diminua anumite simptome, iar consumul poate, la rândul său, să le agraveze.
De exemplu, alcoolul poate părea că ajută la adormire, însă poate afecta calitatea somnului și favoriza trezirile nocturne. Poate diminua temporar tensiunea psihică, dar ulterior anxietatea poate deveni mai intensă.
Dacă este tratat doar consumul, fără a fi analizate și problemele care îl întrețin, există riscul ca o parte importantă a tabloului clinic să fie ignorată.
Tocmai de aceea, în psihiatrie, alcoolismul trebuie privit în contextul întregii stări de sănătate mintală a pacientului, nu ca un comportament izolat.
De ce oprirea bruscă a alcoolului nu este întotdeauna lipsită de riscuri
Există și un motiv medical foarte important pentru care mesajul „pur și simplu nu mai bea” poate fi nepotrivit.
După un consum important și regulat, organismul se poate adapta la prezența alcoolului. Dacă s-a instalat dependența fizică, întreruperea bruscă poate determina apariția sevrajului.
Manifestările pot varia ca intensitate și pot include tremor, transpirații, neliniște, greață, insomnie sau agitație. În forme severe pot apărea convulsii, halucinații ori confuzie severă, situații care necesită asistență medicală urgentă.
De aceea, o persoană care consumă cantități importante de alcool în mod regulat sau care a prezentat anterior simptome atunci când a încercat să renunțe nu ar trebui să presupună că întreruperea bruscă este întotdeauna cea mai sigură variantă. Este indicată evaluarea medicală pentru stabilirea conduitei potrivite.
Tratamentul nu este identic pentru fiecare pacient
Așa cum dependența nu apare în același mod la toate persoanele, nici tratamentul nu poate fi redus la o singură soluție.
În funcție de severitatea problemei, istoricul pacientului, existența sevrajului și eventualele afecțiuni psihice sau medicale asociate, abordarea poate include intervenții medicale, tratament medicamentos atunci când este indicat, intervenții psihologice și modificări ale stilului de viață și ale mediului în care se produce consumul.
În anumite situații poate fi necesară colaborarea mai multor specialități sau un nivel de îngrijire mai intens decât cel ambulatoriu.
Un obiectiv important este și identificarea situațiilor care favorizează revenirea la consum: stresul, conflictele, singurătatea, anumite contexte sociale sau utilizarea alcoolului pentru gestionarea emoțiilor.
Familia poate ajuta, dar presiunea și rușinarea pot avea efectul opus
Dependența de alcool afectează rareori o singură persoană. Partenerii, copiii și ceilalți membri ai familiei observă schimbările și pot ajunge să oscileze între îngrijorare, furie și neputință.
Este firesc ca familia să își dorească oprirea imediată a consumului. Totuși, reproșurile repetate, etichetarea sau încercarea de a demonstra că persoana este „slabă” pot îngreuna comunicarea.
O discuție pornită de la schimbările concrete observate – cantitatea consumată, conflictele, problemele de sănătate, încercările nereușite de reducere – poate fi mai utilă decât confruntarea bazată pe judecată.
Familia poate avea un rol important în încurajarea persoanei să solicite ajutor, însă tratamentul trebuie construit în funcție de situația pacientului.
Experiența medicului psihiatru contează în evaluarea dependenței de alcool
În cadrul unei evaluări specializate într-o clinica psihiatrie Bucuresti pot fi analizate atât consumul propriu-zis, cât și factorii psihici care îl însoțesc sau îl întrețin.
În cadrul cabinetului Psihiatrie Adulți București, Dr. Veronica Bălașa, medic primar psihiatru, realizează evaluarea pacientului și stabilește conduita terapeutică în funcție de particularitățile fiecărui caz.
Este important ca pacientul să vorbească deschis despre cantitățile consumate, frecvență, tentativele anterioare de renunțare și eventualele simptome apărute în perioadele fără alcool. Aceste informații nu sunt motive de judecată, ci date medicale relevante pentru evaluare.
A cere ajutor nu înseamnă că voința a eșuat
Voința poate avea un rol important în decizia de a schimba ceva, dar nu trebuie confundată cu tratamentul.
O persoană poate dori sincer să renunțe la alcool și totuși să aibă nevoie de sprijin medical și psihologic pentru a reuși în siguranță și pentru a menține schimbarea în timp.
În locul întrebării „De ce nu te oprești pur și simplu?”, uneori este mai util să întrebăm „Ce te împiedică să te oprești și de ce ajutor ai nevoie pentru a reuși?”
Un diagnostic corect și o evaluare atentă pot reprezenta primul pas către alegerea unei intervenții potrivite.
Psihiatrie Adulți București, Dr. Veronica Bălașa
Medic primar psihiatru
Prelungirea Ghencea nr. 27 – 28, Sector 6, București – Policlinica Premed
Programări: 0742.163.635
contact@psihiatrie-adulti.ro
